Fiecare dintre noi are o poveste de spus: o poveste pe care o credem, o poveste pe care ne-o spunem și care ne guvernează viața. Și, în funcție de ce credem despre noi/realitate/împrejurări facem alegeri conștiente sau nu.
Nu îmi place să scriu despre mine. Îmi place să alunec în ironii, sarcasme, să punctez disensiuni ale logicii sau inadvertențe comportamentale. Îmi place să fac asta dintr-un spirit de analiză care, de multe ori, cred că nu îmi este specific, dar, întotdeauna, mă lasă cu un gust amar. Așa că aici nu voi spune povestea mea- voi inventa o nouă poveste despre un potențial eu. Iar astăzi voi scrie o povestioară pe care am găsit-o adormită între paginile unei cărți, dar care a vorbit direct și deschis acestui eu pe care vreau să îl șterg de praf.
Povestea celor 2 lupi
Într-o seară un indian Cherokee stătea de vorbă cu nepotul său:
-Fiul meu, în fiecare dintre noi se dă o luptă între doi lupi. Unul se cheamă Răul și este furia, invidia, gelozia, durerea, regretul, lăcomia, aroganța, auto-compătimirea, vina, resentimentele, complexul de inferioritate, minciuna, mândria, superioritatea, și ego-ul. Celălalt este Binele și cuprinde bucuria, pacea, iubirea, speranța, linistea, modestia, bunătatea, bunăvoința, empatia, generozitatea, adevărul, compasiunea și credința.
Nepotul a căzut pe gînduri și apoi și-a întrebat bunicul:
-Care lup cîștigă?
-Cel pe care îl hrănești.
Poate că alegerile pe care le avem de făcut par impuse de multe ori. Cu toate acestea, valorile și principiile care ne călăuzesc viața sunt mereu în sfera noastră decizională. Pentru unii, asta nu înseamnă mult. Dar astăzi, pentru mine, înseamnă totul pentru că oamenii care mă iubesc, mă iubesc pentru ce am ales să devin.
Deci, mîine, care lup cîștigă?
Crina G 